De unde vine AJUTIA

Numele meu este Robert Vlad Ulica. Trăiesc în Móra la Nova, în Ribera d'Ebre.

Acum ceva timp am început să construiesc instrumente cu inteligență artificială. Unul pentru o brutărie. Altul pentru o companie de aventură. Unul pentru un birou de turism municipal.

De fiecare dată se întâmpla același lucru. Persoana din fața mea se uita la ecran și spunea o frază foarte asemănătoare: asta îmi scoate ore de pe umeri.

Și de fiecare dată ceva rămânea în mine.

Pentru că aceste instrumente nu sunt greu de făcut. Ceea ce e greu e să ajungi la ele. O companie mare are cine să i le monteze. O primărie de opt sute de locuitori, nu. Un brutar care închide la două și petrece după-amiaza ordonând comenzi, nici.

Tehnologia care ar trebui să egaleze face contrariul: cine era deja în avantaj merge mai repede, iar cine abia se descurca rămâne în urmă.

Am ajuns la o concluzie simplă. Dacă asta e un bine, trebuie să fie un bine care se adresează tuturor.

Nu pentru că sună frumos. Pentru că altfel, în cinci ani, satul va avea aceleași magazine goale ca acum, dar cu mai multă tehnologie în jur care nu va fi a lui.

De aici vine AJUTIA.

Și de aici vine dorința de a fi o cooperativă. O companie normală, oricât de bună intenție ar avea, ajunge să facă ce cere cel care a pus banii. O cooperativă face ce decid cei care o folosesc.

Încă nu este: este în curs. O spun așa pentru că a spune adevărul despre starea unui lucru este prima dovadă dacă te poți încrede în el.

Pasul următor este validarea instrumentelor prin cazuri concrete și verificarea ajutorului real oferit. Economiile de timp trebuie măsurate, nu presupuse.